Mi-a plăcut foarte mult postarea de mai jos, despre perioada recuperării și susținerea celorlalți. După ce am citit asta, am realizat că vreau să mai scriu ceva despre operația ortognată, din altă perspectivă decât până acum. Cum să te porți cu cineva care tocmai a trecut prin asta și cum să înțelegi mai bine care e treaba.
Traducere: “Cuvintele sunt atât de puternice în perioada recuperării, mai ales dacă au legătură cu înfățișarea noastră. (…) Toți ne străduim zilnic să acceptăm fața inflamată, asimetrică, gura plină de metal și încercăm să găsim înțelegere și bunătate pentru noi înșine. Ne simțim de multe ori inconfortabil sau avem dureri mai mult timp decât ne-am așteptat. Uneori suntem luați prin surprindere de sâsâieli, salivă, ocluzii deschise, etc. Încercăm să găsim puterea interioară pentru a merge mai departe, iar unele zile sunt mult mai grele decât altele. În unele zile, să fii văzut în public este ceva foarte dificil. Te rog, fii bun și suportiv. Operația asta nu este ca altele, având în vedere că fața noastră este atât de atașată de identitatea noastră și de cum ne prezentăm lumii. (..)”
Deși este scris din punctul de vedere al omului pe care operația l-a schimbat mult fizic, restul este valabil pentru toți. Pentru apropiați, ca și pentru noi, operația este ceva nou și au tot felul de reacții pentru că și lor le este teamă. Am scris mai multe în articolul despre frică. Tot ce contează este ca ei să înțeleagă prin ce trecem și să poată să ne ajute dacă își doresc. Aici mă refer la iubiți, soți, părinți, frați, prieteni, rude, colegi.
Pentru cei care vor fi îngrijitorii, aici sunt recomandările mele, mai ales pentru primele zile după externare.
Documentează-te și nu pune întrebări când nu ți se poate răspunde, adică în momente în care nu există hârtie și pix sau telefon. La partea asta eu, care sunt puțin fixistă cu organizarea, am contribuit cu un mail în care i-am scris prietenului meu cum se numește intervenția, cum arată splintul, despre sângerări, ce sunt alea plăcuțe, șurubele, la ce să ne așteptăm și cum voi arăta. Mă cunoaște foarte bine și a fost de mare ajutor pregătirea. Dacă vreți să aveți mail-ul sau să îl trimiteți și voi, aștept mesaj :)).
Nu te speria. Sub umflături și vânătăi este aceeași persoană pe care o știi.
Ai răbdare, este o perioadă care va trece repede.
Amintește orele de pastile. Perioada de antibiotice, adică prima săptămână, este și cea în care ne este foarte somn și putem să ratăm orele.
Pregătește un pahar/o seringă cu apă la două-trei ore.
Inițiază plimbări, sunt de un ajutor imens, chiar și o tură de 10 minute.
Prepară, mixează, pregătește masa sau fii foarte aproape dacă este nevoie de ajutor. Energia este destul de jos, chiar mâncatul este obositor, să nu mai zic de preparat și încărcat seringi.
Fii pregătit să faci diverse lucruri casnice, mai ales pe cele care presupun efort fizic, dar și din restul, mers la bancă/poștă sau alte comisioane.
Fii înțelegător, relaxat. Dacă îți vine să râzi, te înțelegem, dar nu atunci :)).
Pune o muzică, un filmuleț.
Comportă-te firesc. E doar o perioadă de convalescență, nu suntem bolnavi, viața va fi ca înainte în scurt timp.
Pentru restul, colegi, rude, este suficient să vă purtați normal, să fiți amabili și discreți cu remarcile, grimasele, poate dispuși să faceți o vizită.
See you!
No Comments