Am scăpat de aparatul dentar

Alaltăieri, după doi ani și câteva zile, am scăpat de aparatul dentar.

La cald:

A fost o etapă care a trecut cât de cât simplu, în afara timpilor de așteptare dintre ultimele programări. Încă puțin și încă puțin înseamnă încă o lună și încă o lună, în limbaj de ortodonți. După operația ortognată mai erau câteva lucruri de aranjat, spații de apropiat, apoi aveam mușcătura mai slabă pe partea stângă și în final am așteptat zece luni. Unde ne grăbim atât?

Cum este fără aparatul dentar?

În primul rând e foarte mult spațiu.

Se pare că asta crede multă lume de pe internet

Apoi e destul de amuzant, pentru ca trebuie să mă readaptez cu spălatul normal pe dinți, cu periuța care alunecă prea ușor, fără ceară și elastice la capătul patului și fără verificat prea des ce mâncare a rămas prinsă între bracketi.

Mușcătura este cât se poate de bună, tot nu îmi vine să cred că mi se ating dinți care nu s-au întâlnit niciodată.

Mai este și acomodarea cu contenția fixă, accesoriu care deocamdată pare în plus și cam enervant. Am și sus și jos, de la canin la canin, dar am primit garanții că mă voi obișnui repede.

Între timp uit că nu îl am și cel mai tare mă bucur când vreau să mușc din fructe, pentru că de data asta pot să o și fac. Pentru că sunt nostalgică și puțin ciudățică, l-am păstrat, cu multă recunoștință.

Pupici și nu vă pierdeți perseverența, destinația merită!

Later Edit: