2019 a fost un an destul de intens, care a pus lucrurile în perspectivă pentru mine. Mi-a fost frică, am râs, am plâns, am depășit limite, am primit, am dăruit, m-am odihnit după un 2018 stresant. Mi s-au îndeplinit majoritatea dorințelor, să învăț să conduc, să călătoresc un pic, să învăț să editez video, să citesc în fiecare zi, să gătesc mai des, să mă pieptăn, să plantez copaci, să nu refuz ieșiri în oraș, să meditez constant. Mi-au ieșit toate cât de cât. Tot am trăit la intensitate maximă orice rahat, lucru caracteristic firii mele senzitive.
Am trecut și prin perioade mai dure, a murit ultimul meu porcușor de guinea. Am făcut operația de suprimare a plăcuțelor de osteosinteză la o zi după această veste. Animalele de companie aduc multă bucurie și alinare și doare rău atunci când dispar. Este o perioadă grea, de doliu, pe care nu o înțelege oricine.
M-am ținut cât am putut de postări pe blog, am cunoscut oameni drăguți datorită lui și mi-a adus o mare satisfacție să mă pot conecta ușor. M-am gândit la operațiile voastre și m-am bucurat să pot spune o vorbă bună când am avut ocazia.
În rest, mi s-au întâmplat lucruri multe de tot felul, de care nu mă plâng, căci viața vine cu bune și cu rele și asta e.
UN AN NOU FERICIT TUTUROR!!!
Vă îmbrățișez și vă las cu o poză festivă, de fiță, de la ziua mea, de acum trei luni.
Când pari fericit, dar ai anxietate că timpul trece fără milă 🙂
No Comments