Din viata

De ce sunt frații diferiți?

frati

Sora 1: “Am avut o copilărie grozavă!”; Sora 2: “Am avut o copilărie groaznică!”

Frații – aceste persoane cu care e greu să trăiești, dar și mai greu să trăiești fără.

Recent, am descoperit un reality show corean, “The Return of Superman”, în care tați singuri sunt lăsați să aibă grijă de copiii lor. Sezonul meu preferat este cu Song Il Kook, un actor care are tripleți, niște băieței care te dau pe spate.

Pe lângă partea de divertisment, este foarte interesant de observat cât de diferiți sunt, deși născuți la minute distanță.

De curând, am fost cu sora mea mai mare într-un grup de oameni care nu mă cunoșteau. Într-o discuție despre frați, ei au presupus ca eu aș fi sora mai mare pentru că par responsabilă. Ceea ce nu este fals, însă mă face asta o soră mai mică atipică?

Subiectul genelor este destul de intrigant, adică avem gene în comun, dar personalități foarte diferite. Nu semănăm, deși avem aceiași părinți, suntem crescuți cu aceleași valori, în același decor. Oare uneori primează mediul și uneori personalitatea? Am făcut niște explorare pe internet, m-am ales cu aceste informații:

In fact, in terms of personality, we are similar to our siblings only about 20 percent of the time. Given the fact that we share genes, homes, routines and parents, this makes no sense. What makes children in the same family so different?

În ce privește personalitatea, suntem asemnănători fraților noștri doar 20%. Ținând cont de faptul că împărțim gene, cămin, rutine și părinți, acest lucru nu are niciun sens. Ce face ca fiii unei familii să fie atât de diferiți?

Teorii principale:

1. Divergența

Frații concurează mereu pentru atenția și iubirea părinților. Principiul divergenței vine din teoria originii speciilor a lui Darwin. Competiția ar fi motorul care ajută evoluția.

2. Mediul

Deși, teoretic, frații cresc în același mediu, ei îl experimentează în mod diferit și primesc tratamente diferite de la părinți, în funcție de evenimente, interese și nevoi.

3. Exagerarea

Părinții își iubesc la fel copiii, însă tind să îi compare prin a exagera orice diferență dintre ei.

(sursa: npr.org)

Asta explică ceva din misterul pozei de la început. Frații chiar se nasc în familii diferite. În timp ce unul poate considera că e singur la părinți, altul va ști mereu că are un frate mai mare.

Până la urmă, se pare că uneori frații nu au nici măcar ceva din ADN în comun, deși au ambii părți de la mamă și de la tată. Părțile primite nu sunt felii integrale sau egale. Am văzut pe un forum că frați care și-au făcut teste de descendență (din cele online, cu mostre de salivă), au aflat că au strămoși diferiți, chiar dacă împart aceiași părinți biologici.

Într-un timp ,ascultam des discursuri TED. Unele sunt vorbe în vânt, dar unele chiar te luminează, cum a fost pentru mine cel al lui Jeff Kluger, care mi-a deschis interesul pentru frății.

Aici fragment din cartea lui, Jeffrey Kluger, The Sibling Effect:

“Din momentul în care ne naștem, frații și surorile noastre sunt colaboratorii și co-conspiratorii noștri, modele de rol și prevenitorii noștri. Sunt mustrătorii, protectorii, cei care ne impulsionează, ne chinuie, tovarășii de joacă, sfătuitorii, sursele de invidie și motivele de mândrie. Ne învață cum să rezolvăm conflicte și cum să nu o facem, cum să susținem o prietenie sau cum să ieșim din ea. Surorile învață frații despre misterele fetelor, frații învață surorile despre enigmele băieților. Soții noștri apar relativ târziu în viață, părinții noștri ne părăsesc într-un final. Frații sunt probabil singurele persoane care rămân pe tot parcursul vieții noastre”

Zic că e mai bine să ai frați decât să n-ai.

Pupici!

 

You Might Also Like...

No Comments

    Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.